Despre Tiby
A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată un Tiby AIESEC-er ce stătea la Jurnalistică pentru recrutarea din tomana 2009, de membri noi. Privirile noastre s-au întâlnit de prima oară ca și cum mă atrăgea cu gândul spunându-mi vino, vino, AIESEC-ul te vrea. Curiozitatea umană m-a îndemnat să mă duc să aflu de la unu' la altu' care-i baiul și ce se prezintă acolo, de se strângea atâta lume. De acolo a început totul....
Tiby e o persoană destul de pragmatică. Știe ce vrea și merge la țintă. Ambitța, încăpățânarea, dorința de realizare îl fac să lupte pentru unul dintre cele mai importante lucruri pentru el și anume AIESEC Sibiu. Iubește natura, muntele, îi place să fie încojurat de oameni, poți conta oricând pe el și calitatea pe care o admir cel mai mult la el e perseverența. Lupta pentru ceea ce îl implinește și pentru lucrurile în care crede. De când sunt eu în AIESEC, mai bine zis de când formăm o echipă de conducere nu l-am auzit să spună niciodată, NU POT. Pentru el nu există NU POT, există nu vrei, nu îți dorești suficient de mult, nu crezi în tine. Când își propune un scop chiar dacă pare imposibil de atins, Tiby caută să facă din imposibil, posibil și cu siguranță va reuși! Admir la tine tăria ta de caracter, greutățile prin care ai trecut și te-au determinat să devii și mai puternic, să nu pleci capul, să nu aștepți nimic de la alții și să ajungi unde îți propui. Dincolo de implicarea și seriozitatea cu care lucrează în AIESEC, e un tip foarte de treabă. Îi place să se plimbe cu bicicleta, să viziteze diferie colțuri ale țării, să bată pe la ușile celorlaltor AIESEC-eri atunci când e într-o conferință și sa fugă bineînțeles, îi place să pună multe, multe, multe întrebări la LCM persoanei care se află în față, să profite de fiecare oportunitate pe care AIESEC-ul i-o poate oferi. Personal, îmi plac obrajii tăi Tiby. Fie că e iarnă, fie ca e vară, Tiby e mereu bucălat (roșu în obraji) și de multe ori când vorbește mă pierd în rozaliul din obrajii lui. Trebuie să recunosc, sunt cam invidioasă aceștia.
Tiby prin ochii mei
Și pe mine, prima oară m-o recrutat Magda, picătura care-o umplut paharul o fost Andra și Tibi când au venit cu zâmbetu' ăla la Jurnalistică.
RăspundețiȘtergerePăi, ungurii de obicei au obrajii roșii, nu că ar fi ceva rău în asta, înseamnă că-i sănătos omu'.
Și, da, chiar nu l-am auzit să zică că nu poate.
Faină postare! :)
Nu bate la uşi decât când e şi Flippi prin preajmă :)).
RăspundețiȘtergereAcum am obrajii si mai rosii, dupa ce am citit ce a scris Georgi despre mine :)
RăspundețiȘtergere